Cum ajungeți cu mașina în orașul vechi Side — și cum plecați după cină

Side a fost oraș-port mai bine de o mie de ani înainte ca primul hotel să apară pe plaja de alături. Străzile urmează și azi planul antic: un bulevard cu colonade coboară de la poarta principală până la teatru, iar dincolo de teatru satul modern, cu restaurante, pensiuni și magazine, umple vechea rețea de străzi până la apă. Nu există loc pentru trafic, iar primăria păstrează peninsula pietonală — cu excepția vehiculelor de aprovizionare și a localnicilor, mașinile personale și taxiurile nu intră.

Odată ajunși înăuntru, e un avantaj: vă puteți plimba pe mijlocul străzii cu o înghețată în mână, fără nimic în spate în afară de vreun biciclist. Înseamnă doar că primele și ultimele zece minute ale vizitei trebuie planificate, iar restul paginii despre asta vorbește.

Venind dinspre hotelurile din Kumköy, Sorgun sau Manavgat, drumul duce la parcarea de lângă poarta antică a orașului, acolo unde zidurile elenistice taie gâtul peninsulei. În fața porții se văd rămășițele marii fântâni monumentale, Nymphaeum, un reper util. Taxiurile își lasă pasagerii la marginea parcării; mașinile personale plătesc parcarea, iar în serile de vară se poate umple.

De aici aveți două variante. Puteți trece pe sub poartă și urma vechea stradă cu colonade spre teatru sau puteți aștepta trenulețul care face naveta din zona parcării până la capătul dinspre port al orașului. Trenulețul e un tractor care trage vagoane deschise; e lent, ieftin și binevenit mai ales pe căldura din iulie sau cu copii obosiți. Plătiți în numerar, șoferului sau însoțitorului, și verificați tariful actual la urcare.

Drumul de la poartă până în vârful peninsulei are sub doi kilometri și e aproape plat. Fără opriri, durează cam douăzeci și cinci de minute; făcut cum se cuvine, cu ruinele, o cafea și câteva magazine, vă umple o după-amiază. Traseul de mai jos păstrează cel mai frumos moment pentru final.

1. 1Pe sub poartă și de-a lungul străzii cu colonadeBaze de coloane și fusuri prăbușite mărginesc vechea stradă principală. Pe această porțiune treceți pe lângă monumentul și poarta legate de numele împăratului Vespasian, semne ale cât de mult a investit Roma în acest port.
2. 2Agora și muzeulÎnainte de teatru, de o parte se deschid rămășițele agorei comerciale. Peste drum, Muzeul din Side ocupă o baie romană restaurată; statuile și reliefurile expuse au fost găsite chiar în orașul din jurul dvs. Verificați programul și prețul biletului la intrare.
3. 3Teatrul romanConstruit în secolul al II-lea d.Hr., teatrul se sprijină pe arcade, nu pe o pantă de deal — terenul de aici e plat —, iar de pe rândurile de sus vedeți toată peninsula și marea de ambele părți. Este un obiectiv cu bilet; intrarea se face de obicei de pe drumul de lângă el.
4. 4În satul vechiTreceți de teatru și ajungeți pe ulițele satului propriu-zis: vânzători de covoare, bijutieri, bougainvillea peste uși și străduțe laterale care coboară spre mici plaje pe ambele maluri.
5. 5Portul și Templul lui ApolloContinuați spre mare. Ulițele se termină la port, unde bărcile sunt legate de-a lungul cheiului, iar o scurtă plimbare în jurul capului peninsulei vă aduce la Templul lui Apollo, cu coloanele reînălțate chiar pe malul apei.

Din tot ce a păstrat Side, cele cinci coloane în picioare ale Templului lui Apollo sunt ce își amintesc cei mai mulți vizitatori. Împreună cu Templul Atenei de alături, se înălța în vârful peninsulei ca semn pentru corăbiile care intrau în port; azi, coloanele și friza sculptată se profilează pe fundalul mării deschise spre vest, exact acolo unde apune soarele.

“Planificați ziua invers, pornind de la apus: întâi templul, apoi cina, apoi mașina.

În sezonul de vârf, zidul scund din jurul templului se umple cu mult înainte ca lumina să devină portocalie, așa că veniți cu o jumătate de oră mai devreme și alegeți-vă piatra. După aceea, restaurantele din port sunt la câțiva pași. Cele mai multe își afișează meniul afară; peștele se vinde adesea la kilogram, așa că întrebați cât costă o porție înainte să comandați. Mesele de pe chei, cu vedere la bărci, se ocupă primele în serile de vară.

Side e mai prietenos cu roțile decât multe situri antice, dar nu e neted. Strada principală prin sat e pavată și dreaptă, cu porțiuni de piatră cubică și dale; ulițele laterale sunt mai înguste și mai denivelate, iar pe alocuri bordurile sunt înalte. Ruinele propriu-zise — agora, teatrul, terenul din jurul templelor — sunt din piatra originală, inegală și parțial neîngrădită.

• Un cărucior cu roți mai mari se descurcă mult mai bine decât unul mic, de voiaj; printre ruine, un marsupiu e și mai comod.
• Trenulețul vă scutește de un drum lung împingând căruciorul pe căldură; pliați-l înainte de urcare.
• Persoanele în scaun cu rotile pot merge pe strada principală, dar treptele teatrului și împrejurimile templului sunt greu de parcurs fără ajutor.
• Purtați încălțăminte cu talpă aderentă: marmura antică, lustruită de secole de pași, alunecă, mai ales după câțiva stropi de apă sărată.

Dacă cineva din grup se deplasează greu, spuneți-ne la rezervarea cursei. Transportăm gratuit scaune cu rotile pliabile și cărucioare, iar șoferul vă poate lăsa cât de aproape de intrare permit regulile.

De la sfârșitul dimineții până la mijlocul după-amiezii sosesc excursiile cu autocarul din toată regiunea Antalya, iar strada principală devine atunci o procesiune lentă. Cele mai liniștite ore sunt dimineața devreme, înainte de zece, când magazinele abia se deschid și teatrul e încă răcoros, și seara, după plecarea autocarelor. Între iunie și septembrie, soarele de amiază pe piatra goală e necruțător; intervalul dintre aceste două ferestre e mai bine petrecut pe plajă.

Pentru drumul de întoarcere, stabiliți planul cu șoferul înainte să coborâți din mașină. De obicei se face în unul din două moduri:

1. 1Oră fixă de preluareAlegeți o oră — de exemplu, la o oră și jumătate după apus — și întâlniți-vă în aceeași parcare în care ați coborât. Șoferul va fi acolo.
2. 2Mesaj când sunteți gataTrimiteți un mesaj pe WhatsApp când ieșiți din restaurant. Socotiți zece–cincisprezece minute pentru drumul pe jos sau cu trenulețul înapoi la poartă; mașina vine de obicei cam în același timp dinspre zona hotelurilor.